E ceva special în aer dimineața, în Delta Dunării. Nu e doar răcoarea sau ceața subțire care se ridică leneș de pe apă. E o liniște care nu e tăcere. E plină. Se simte în piept, în piele, în minte. Dacă ai fost vreodată cu barca la prima oră, știi despre ce vorbesc. Dacă n-ai fost, hai să-ți povestesc.
Răsăritul care te prinde pe apă
Plecarea e devreme. Adesea chiar înainte să se arate soarele. Barca alunecă tăcută pe canal. Ghidul dă drumul motorului la minim sau vâslește în tihnă. Apa e ca o oglindă, cerul abia se luminează, și totul pare suspendat. Nici măcar nu simți că te miști. Parcă plutești în vis.
Din când în când, o pasăre rupe tăcerea cu un țipăt scurt. O sticlă de apă trosnește în rucsac. Dar în rest, nimic. Și exact acel „nimic” e de neprețuit.
Îți auzi gândurile
În oraș, suntem obișnuiți cu fundal sonor constant. În Delta, dimineața, îți dai seama cât de zgomotos e restul lumii. Aici, liniștea nu e lipsă de sunet, ci prezență. A naturii, a respirației, a bătăilor inimii. Îți vine să vorbești în șoaptă, dacă vorbești deloc.
Unii turiști stau cu ochii în zare, alții închid ochii pur și simplu. E momentul în care nu se mai simt turiști. Sunt acolo. Prezenți. Simpli. Așa cum ar trebui să fim mai des.
Momentul acela
Fiecare excursie are acel „moment” pe care nu-l uiți. Poate e un stol de pelicani care trece aproape, fără frică. Poate e un pește care sare din apă exact lângă barcă. Poate e felul în care soarele iese dintr-un nor și aprinde tot canalul într-o lumină de aur. Și atunci știi: ești exact unde trebuie.
Nu e despre a face, ci despre a simți
Excursia de dimineață nu e despre bifat obiective sau făcut fotografii pentru Instagram (deși sigur vei face câteva). E despre a fi martor tăcut la o lume care funcționează de mii de ani fără grabă. E o lecție de răbdare. De simplitate. De recunoștință.
Te întorci altfel
Când te întorci din plimbare, ceva s-a schimbat. Poate nu știi ce. Dar simți că respiri mai adânc. Că gândești mai clar. Că ți-ai adus aminte de un fel de liniște pe care o pierdusei fără să știi. Și deja te gândești când vei reveni.